Concursul de proză scurtă cu tema „Lumea cărţilor” este organizat în fiecare an de către Biblioteca Municipală „Teodor Murăşanu” Turda pentru a marca – Ziua Mondială a Cărţii pentru copii şi tineret din 2 aprilie.
În acest an au fost 11 lucrări participante, copii provenind de la şcolile Avram Iancu, Horea, Cloşca şi Crişan, Teodor Murăşanu, Ioan Opriş, Andrei Şaguna, Colegiul Naţional Mihai Viteazul.
LISTA PARTICIPANŢILOR
1.ANDREI BRATU, CLS. A VII-A, ŞCOALA AVRAM IANCU
2.SABIN TUDOR CRIŞAN, CLS. A VII-A, ŞCOALA AVRAM IANCU
3.IULIANA CHIHAIA, CLS. A VII-A, ŞCOALA AVRAM IANCU
4. ANAMARIA RAITA, CLS. A VI-A, ŞCOALA AVRAM IANCU
5.MARA AVRĂMESCU, CLS. A VII-A, ŞCOALA TEODOR MURĂŞANU
6.MARA CHEŢAN, CLS. A V-A, ŞCOALA ANDREI ŞAGUNA
7.DANIEL FLOREA; RĂZVAN MOLDOVAN, ŞCOALA HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN
8.CRISTIAN DUMITRESCU, ŞCOALA HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN
9.OANA RUS, CLS. A V- A, ŞCOALA HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN
10.NICOLETA MIHAELA MOLDOVAN, CLS. A VIII-A, COLEGIUL NAŢIONAL MIHAI VITEAZUL
11.ELENA CLAUDIA PREDA, CLS A VII-A , ŞCOALA IOAN OPRIŞ
LISTA PREMIANŢILOR
PREMIUL I
MARA AVRĂMESCU
PREMIUL II
NICOLETA MOLDOVAN
PREMIUL III
ANDREI BRATU
MENŢIUNI
DANIEL FLOREA; RĂZVAN MOLDOVAN
IULIANA CHIHAIA
ELENA CLAUDIA PREDA
FRAGMENTE DIN TEXTELE PREMIATE LA CONCURSUL DE PROZĂ SCURTĂ „LUMEA CĂRŢILOR” ediţia 2013
PREMIUL I
– Vin după mine şi vin după tine. Fie că îţi doreşti sau nu, războiul nu se termină niciodată… Niciodată.
Un surâs îi atinse parcă buzele uscate şi subţiate, iar Padan Fain se foi pe pat, aplecându-se mai tare în faţă, de parcă ceea ce ar fi aşteptat era aproape, cât să-l cuprindă cu pumnul.
– Cine ? Cine vine după tine ? întrebă, iar glasul îi controlă necontrolat.
Îşi simţea palmele îngheţate şi obrajii arzând de spaimă.
– Nu ! Nu se termină niciodată… Niciodată !
Negustorul se ridică şi îl pironi cu privirea, plimbându-şi degetele noduroase pe gratiile celulei.
– Vino, al’Thor. Acum ori niciodată.
– Al’Th…
– Al’Thor ? Vocea îi răsună ca într-un strigăt, făcându-i umerii să se cutremure.
Îşi trecu mâna prin păr, calmându-şi respiraţia întretăiată. Încă mai simţea mirosul temniţei şi al uleiului ars din lampă. „Vin după mine şi vin după tine.” De după fereastră, o pasăre cânta în noapte. Când ?
Ceva îl trăgea înapoi în vis, iar preţ de o clipă se gândi să-i spună lui Agelmar să-l schimbe pe Changu… nu avea deloc încredere în el, iar Fain îi stârnea numai amintiri neplăcute – Bel Tine, foc, cenuşă şi Iscoade. Pe Lumină, înnebunea ! Avea nevoie de somn, pesemne că visele ciudate vor înceta atunci ! „Pe Lumină ?!”…
Mara Avrămescu, cls a VII-a,
Şcoala Teodor Murăşanu
PREMIUL II
Cele mai interesante călătorii sunt acelea în care descoperi doar pe parcurs unde vrei să ajungi, sau poate nici atunci, ci doar când ajungi intr-un loc şi simţi că acela e locul tău. Aşa am pornit eu în călătoria vieţii, neştiind unde voi merge, ce vreau de la viaţă, sau de la mine însumi.
Am început cu propria imaginaţie, încercând să mi-o controlez, dar fără rezultat. Şi aşa am aflat că gândurile şi visele prind viaţă şi sens doar atunci când zboară libere şi atunci, concluzia mea a fost că şi eu sunt un simplu gând ce zboară în lumea sa. De aceea, de fiecare dată când mă simt pierdută, când raţiunea nu îşi mai are locul, iar timpul rămâne un simplu detaliu într-un decor complex, încep să mă pierd printre pagini goale, deşi pare ciudat. O foaie albă nu exprimă nimic, aparent. Dar mie îmi sugerează o imagine naturală, ceva neatins de peniţa cu cerneala, ceva încă pur. La fel cum din linişte răsună adevărul singurătăţii, independenţei, într-un mod nostalgic…
Moldovan Nicoleta Mihaela
Clasa a VIII-a, Colegiul National „Mihai Viteazul”- Turda
PREMIUL III
Cărţile. Iată un lucru care dă de gândit. Toate lumea ştie cum arată o carte. Mai groase, mai subţiri, cu coperţi cartonate, simple, colorate. Dar ce înseamnă o carte? Poate zeci de ore de muncă, o povară, sau, de ce nu, un prieten. Dar nu mă refer la prieten cu sensul figurat, mă refer la „un prieten''. Dar cum aşa? Un prieten viu, cu sentimente şi trăiri? Da, un prieten cât se poate de viu şi credeţi-mă, nu le place să fie udate. Dacă v-am atras atenţia, lăsaţi-mă să vă povestesc o întâmplare cel puţin curioasă cu şi despre cărţi.
New York. Un oraş magnific cu o bibliotecă pe măsură. Mii de volume, parcă adunate din toate colţurile lumii de către temerari şi adunate în acel loc minunat, se odihnesc pe rafturile bătrâne în aşteptarea unui cititor. Biblioteca nu ducea lipsă de cititori. În aer puteai simţi dorinţa şi nerăbdarea vizitatorilor de a-şi găsi o nouă aventură, intrigă sau de ce nu, un adversar. Era ca o magie nedefinită. Dar adevărata magie se întâmpla după ce orele de vizită se terminau iar biblioteca era pustiită, aparent. Fiindcă chiar când ultimul dintre noi(oamenii) a închis şi ultima uşă, sala cea mare a bibliotecii, unde se aflau majoritatea rafturilor fuse cuprinsă de un zumzet asemănător cu un foşnet de hârtie. Cărţile începuseră să se mişte!…
BRATU ANDREI
CLASA A VII-A
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.6,,AVRAM IANCU'',TURDA
MENŢIUNI
A fost odată o bibliotecă. Acea bibliotecă nu era foarte mare, avea carţi noi, aşezate în ordine alfabetică, avea nişte carţi mai speciale: Cărţescu Cotorovici, Carţinescu Filieski şi Cartovici Coperetti.
Viaţa acelor cărţi nu era tocmai uşoară, ele fiind ameninţate de furtuna de praf ce apărea când geamul şi uşa erau deschise de duşmanii nopţii, moliile.
Acele cărţi pot chiar dispera de singurătate, ele nefiind împreuna, ci despărţite.
Într-o zi Cartovici s-a gândit că poate să împreuneze carţile şi să oprească praful şi moliile cu invenţile sale, el fiind un manual de instrucţiuni pentru construirea câtorva invenţii. Cartovici s-a apucat să construiască aşa numita invenţie ,,PLANORUL”, probabil, o invenţie ciudată şi complicată. A pus câteva beţe de lemn procurate de la traficanţii de crengi, câteva coli şi a obţinut o invenţie de-a dreptul şi de-a dreptul ingenioasă.
După câteva retuşuri şi rugăciuni de drum s-a pus pe planat prin bibliootecă ca un derbedeu recidivist, dar în sfârşit, a ajuns pe raftul doi, unde se afla Cărţinescu, iar apoi pe raftul trei unde se afla Carţescu…
Florea Daniel şi Moldovan Răzvan
Şcoala: Horea Cloşca şi Crişan
Era o după-masă liniştită. Un vânticel plăcut dar insinstent porni din senin. Intră în camera ,ea şi începu să se joace cu filele unei cărţi ce stătea stingheră pe masă, în faţa geamului deschis. Vânticelul răsfoia cartea, întorcându-i filele cu tandreţe, parcă citea!
M-am apropiat, am atins cartea şi ca printr-o minune, ea mi-a spus:
– Citeşte-mă! Eu sunt prietena ta care nu te va înşela niciodată şi mereu te voi îndemna să faci ceea ce este bine şi frumos. Te voi învăţa multe lucruri noi şi interesante.
Ochii mi s-au oprit pe o filă pe care scria cu litere groase „Pe măsură ce te vei maturiza, vei descoperi că ai două mâini: una pentru a te ajuta pe tine, cealaltă pentru a-i ajuta pe alţii!” .
– Şi eu am ajutat mulţi oameni, spuse cartea, înţelegând ce am citit. Când eram stejar, la umbra crengilor mele s-au odihnit conducători de oşti, viteji, duşmani şi prieteni deopotrivă. Am ascultat durerea şi necazul celor săraci, iar frunzele mele au cântat doinele lor împreună cu ei.
NUME: Chihaia
PRENUME: Iuliana
ŞCOALA: "Avram Iancu" – Turda
CLASA: a 7-a A
Era o seară de septembrie.Liniştea nopţii se aprofunda încet, bolta cerească căpătând nuanţe aprinse de mov şi albatru. Soarele se stingea încet,scufudându-se în pământ.……
Înspre micul lac, ce se lăsa mângâiat de pulberea argintie a lunii, se afla un mic sat. Tăcut, liniştit, nici nu-ţi puteai da seama că acolo erau într-adevar oameni. Aceştia se aflau în casele lor,dormind şi având fel de fel de vise. Dar, la capătul satului, o lumina mică abia pâlpâie la un geam. Era geamul de la camera unei fetitţ. Aceasta era bucălată, cu părul negru ca pana corbului, lung până peste umeri, cu ochii de un verde crud şi cu un chip de înger. Stătea în faţa micii oglinzi agăţate în perete şi îşi împletea părul. Luând şuviţă cu şuviţă, împletind până la capăt, realizase cu succes aceasta misiune. Mai stătu un pic în faţa oglinzii, admirându-si coafura, după care se băgase sub plapuma şi îşi deschide cartea maronie de pe noptiera de lângă pat. Această fetiţă era pasionată de citit. Era plină de încântare când descoperea personaje noi, care mai de care mai rele, mai bune sau mai amuzante. Fetiţei nu-i păsa ce fel de personaje işi joacă rolurile acolo, pentru ea conta doar să afle toate întâmplările lor.
Elena Claudia Preda
Cls. a VII-a A
Şcoala Gimnazială “Ioan Opriş” Turda