Ce înseamnă democraţie: să faci cum vreau eu sau să faci cum vrei tu?!

---

O întâmplare recentă îmi dă “apă la moară” pentru a vorbi despre democraţie. Din păcate, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, care au “democratizat” ţara cel puţin pe hârtie (deşi, Silviu Brucan ne-a atras atenţia că una-i pe hârtie, alta-i în realitate, în profunzimea societăţii), încă avem mentalităţile de a ne impune propria noastră dorinţă şi celor care,… au alte opinii. Iar asta este o problemă. Cazul la care mă refer face referire la decizia unei comunităţi de blogări locali de a nu fi vizibili… Iar decizia asta a stârnit reacţia lui Zamfir Pop (exclus din acel grup de blogări, din motive lesne de înţeles) şi a jurnalistului Ionel Ignat…

Pe scurt: o comunitate a blogărilor locali (denumită: Cu pluta pe Arieş, www.cuplutapearies.blogspot.com) a decis să nu-şi facă public blogul comun decât… cititorilor invitaţi! E decizia lor şi, în fond, e dreptul lor. Însă, asta n-a fost pe placul celor doi menţionaţi anterior…

Şi iată reacţia lui Zamfir Pop:

Am crezut că am greşit adresa. Era corect scrisă.
Am crezut că nu văd bine. Din păcate, am văzut bine!
Comunitatea pe care am creat-o ca să ne cunoaştem mai bine între noi şi să fim mai bine cunoscuţi în lume printr-un blog comun, a devenit exact ce s-a dorit prin “autoexcluderea” mea:
o găşcuţă, în care se fac lucruri, de care le este ruşine să se afle!
(…) Faptul că m-ar bârfi pe mine sau pe tine, nu m-ar deranja, nici cât pe tine.
Dar, să faci PRIVAT un blog comun, deci, PUBLIC, prin definiţie, semănă a porcotaliu! Numai de când sunt porcotalii la putere, în parcul PUBLIC sunt terenuri de fotbal şi de tenis PRIVATE! Curat murdar, coane Ionele!
Eu am acceptat să fiu autoexclus, dar, mă doare că şi-au bătut joc de ideea de comunitate a bloggerilor din CUA, pe care nu am creat-o ca să aibă un jmeker, scăpat din cazarmă, de ce să-şi bată joc.

Şi reacţia lui Ionel Ignat:

“Am crezut că Zamfir a mâncat zahăr cu linguriţa deşi nu are voie. Sau poate a căzut din copacul ăla în care Gelu l-a fîcut celebru. Dar, verificând, i-am dat dreptate. Ăştia, chiar sunt duşi cu pluta pe Arieş. S-au constituit într-un grup secret, poate… Cine ştie ce publică ei între ei, poate fotografii porno, poate filmuleţe interzise publicului larg, sau poate te bârfesc pe tine sau pe mine, Zamfire. Este adevărat că ultima chestie nu mă deranjează decât pe jumătate, dar per ansamblu consider că ei, plutaşii, sunt cei care pierd.”

Personal, cred că amândoi au greşit. Blogării respectivi AU DREPTUL de a face ceea ce cred ei de cuvijinţă cu comunitatea pe care au creat-o! E dreptul lor! A comenta în acest mod, acuzator, este departe de valorile democraţiei. Poate au de pierdut. Poate au de câştigat. Poate împart poze porno. Sau poate aşa au ei chef, să fie o comunitate închisă! Dar ce contează?! E dreptul lor, e decizia lor… De ce nu putem înţelege asta?!

Din păcate, constat că la peste 20 de ani de “democraţie pe hârtie”, încă suntem tributari vechilor mentalităţi. Nu respectăm nici pe departe drepturile, opiniile şi alegerile celorlalţi şi judecăm în continuare lumea după ceea ce noi considerăm a fi corect. Dar, e oare corect?!

Cred că acest subiect e unul care merită a fi dezbătut. Nu numai pentru că e un caz concret, ci şi pentru că poate fi folosit ca bază de plecare pentru un studiu interesant privind valorile democraţiei în societatea românească. Dacă Ion Raţiu ar fi trăit azi printre noi, ar fi zâmbit, tratându-ne cu compasiune… Vi-l închipuiţi pe Zamfir Pop sau Ionel Ignat militând pentru dreptul minerilor de a-şi expune doleanţele într-un Parlament “atacat” la propriu, după ce locuinţa ţi-a fost devastată de cei pentru care acum lupţi să aibă dreptul de a-şi exprima opinia?! Eu nu!

Cu siguranţă, ambii ar fi în stare să vorbească frumos despre valorile democraţiei. Ambii ar explica faptul că democraţia înseamnă să lupţi pentru dreptul celuilalt de a-şi exprima o opinie contrară ţie (sau chiar… respingătoare!). Însă, din câte văd, ar fi doar vorbe… Democraţia reală e cea trăită. E cea în care aplici principiile în propriile tale fapte, în propriile tale reacţii… Ori, până acolo, mai este cale lungă…

E un subiect bun de discuţie şi de analiză.