O decizie foarte interesantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (la care ne raportăm întotdeauna, atunci când avem nemuţumiri faţă de instanţele din România sau faţă de unele decizii guvernamentale) stabileşte că măsura Guvernului, de a se reduce cu 25% salariile bugetarilor, nu încalcă principiile drepturilor omului. Motivaţia este cât se poate de clară, iar CEDO nu poate fi pus sub semnul întrebării, în ceea ce priveşte obiectivitatea juridică, atâta timp cât anterior a dat numeroase decizii contrare Statului Român.
De altfel, ca să fim sinceri, chestia asta cu “salarul garantat” într-o instituţie publică e o mare prostie! de parcă instituţiile Statului nu sunt parte al unui întreg, Statul, aflat într-o perioadă de criză economică evidentă nu numai la nivel naţional, ci şi internaţional. De fapt, aia ar fi fost discriminarea: ca cei de la Stat să primească “salarul garantat”, ca şi cum pentru ei nu ar fi criză, iar cei din mediul privat să suporte toate consecinţele crizei economice!
Redau motivaţia CEDO, aşa cum apare ea pe site-ul www.hotararicedo.ro:
Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată, Curtea a reamintit că dispozițiile Convenţiei nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen şi alţii c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr. 63235/00, par. 94, şi mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr. 60669/00, par. 39). Nu este suficient ca un reclamant să invoce existenţa unei „contestaţii reale” sau a unei „plângeri credibile”. O creanţă poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
Revine statului, să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr. 63134/00, par. 23). Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanţă suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza Mureşanu c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr. 12821/05, par. 26).
Or, nu aceasta este stuația din speță. În baza Legii nr. 118/2010, s-a decis reducerea cu 25% a salariilor angajaților din sectorul public, situație în care se regăsesc și reclamanții. Totodată, nicio hotărâre judecătorească definitivă nu a recunoscut acestora dreptul la plata unui salariu mai mare decât cel stabilit prin Legea nr. 118/2010 pentru perioada iulie-decembrie 2010. Având în vedere aceste considerente, cu dificultate reclamanții ar putea argumenta existența unui “bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie. Chiar în ipoteza în care Curtea ar fi concluzionat că reclamanţii erau titularii unui bun susceptibil de fi protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 şi că măsura în cauză a constituit o ingerinţă în exercitarea acestui drept (a se vedea, mutatis mutandis, Hasani c. Croaţiei, nr. 20844/09, decizia din 30 septembrie 2010), cererile lor ar fi trebuit declarate inadmisibile pentru motivele care urmează.
Curtea a notat, în primul rând, că ingerinţa era prevăzută de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, şi a urmărit un interes public, şi anume de a proteja echilibrul fiscal între cheltuielile şi veniturile statului, ce se confrunta cu o situaţie de criză economică. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, că autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internaţional pentru a determina ceea ce reprezintă “interesul public”. În mecanismul de protecţie creat prin Convenţie, statele trebuie să fie, prin urmare, primele care să se pronunțe cu privire la existenţa unei probleme de interes general. În consecinţă, ele dispun de o anumită marjă de apreciere, ca şi în alte domenii care extind garanţiile Convenţiei. Mai mult decât atât, noţiunea de “interes public” este, prin natura sa, extinsă. În mod special, decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile bugetului de stat implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice şi sociale. Estimând că legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a desfăşura o politică economică şi socială, Curtea trebuie să respecte modul în care acesta a proiectat imperativele “interesului public” cu excepţia cazului în decizia sa este în mod evident lipsită de o bază rezonabilă (cauza Jahn şi alţii c. Germaniei [M.C.], nr. 46720/99, 72203/01 şi 72552/01, par. 91 şi cauza Zvolský şi Zvolská c. Republicii Cehe, nr. 46129/99, par. 67 in fine).
În cele din urmă, o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un “echilibru just” între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele de protecţie a drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit prin orice măsură de natură a priva o persoană de proprietatea sa. Curtea, controlând respectarea acestei cerinţe, recunoaşte statului o largă marjă de apreciere în a alege modalităţile de punere în aplicare şi pentru a stabili dacă și consecinţele lor sunt justificate de interesul public, de scopul realizării obiectivului legii în cauză. Curtea a amintit că a fost deja chemată să hotărască dacă o intervenție legislativă urmărind a reforma un sector al economiei din motive de justiţie socială (cauza James şi alţii c. Regatului Unit, 21 februarie 1986) sau pentru a corecta erorile unei legi anterioare, în interes public (National & Provincial Building Society, Leeds Permanent Building Society et Yorkshire Building Society c. Regatului Unit, 23 octombrie 1997) respecta “echilibrul” între interesele concurente în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, Curtea a observat că, în această speță, măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Curtea a considerat că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. Plângerile au fost respinse, în temeiul art. 35 par. 3 şi 4 din Convenţie.
Pentru cei interesaţi, puteţi citi mai multe, inclusiv cu interpretări în privinţa deciziilor unor instanţe din România, dând click AICI.
Din doua unghiuri de vedere:
1 In aceasta luna statul ar fi trebuit sa plateasca aproximativ 9 miliarde de ron catre cei care au reclamat taierea salariilor la CEDO.
2 E o palma peste fata USL in sensul ca curtea europeana de justitie a dat un verdict din care reiese ca e legala scaderea salariilor.
Intr-o concluzie personala, cred ca oamenii ar trebui sa priveasca mai mult spre opinia celor de la CEDO si mai putin asupra unui partid romanesc care doreste doar capital politic cu orice pret,calcand in picioare interesul pe termen lung al tarii, chiar si in cazul in care USL ne minte in fata vis avis de legalitatea acestui act juridic.Mai pe romaneste spus ei vor puterea cu orice pret chiar daca mint oamenii in fata, ori asta nu pot sa accept ! Comunistii nu vor fi niciodata de acord cu modernizarea tarii sub nici o forma, ca e desfacerea monopolului de stat , ca e vorba licitatii, ca e vorba de concurenta libera, si lista poate continua! Doar prin competitie interna si externa se poate redresa economia romaneasca, devenind astfel competitiva… altfel noi vom disparea in fata globalizarii.
Tind să-ţi dau dreptate şi îmi expun argumentele mele…
Un partid/uniune nu trebuie să fie un “gică contra”, aruncând rapiud cu comunicate în stânga şi în dreapta, doar să fie contra Guvernului sau doar pentru a asmuţii populaţie, în mare parte neinformată, împotriva Puterii. Cred că politica responsabilă se face cu argumente, fără istericale şi aducând soluţii la problemele existente. Multe din soluţiile USL (netăierea salariilor, neîncheierea unui acord cu BM/FMI etc) ne-ar fi adus în situaţia actuală a Ungariei, a Greciei etc. De altfel, vedem foarte bine că şi alte guverne din UE sunt obligate să intervină cu politici dure de reducere a deficitului.
Pe de altă parte, ca partid/uniune rişti să te decredibilizezi, dacă nu chiar să te pui în situaţii penibile, când dai o declaraţie într-un fel acum, iar peste câteva luni o dai în alt fel, mergând doar pe principiul de a fi “gică contra”, nu de a avea/elabora propria politică, propriile principii, pe care să le respecţi, să le dezvolţi, să le argumentezi…
Pot da şi câteva exemple:
- După ce l-au criticat pe Băsescu că merge “să ceară voie” de la Marele Licurici (SUA), obiectivul lui Ponta şi lui Antonescu din acest an este… o vizită în SUA, pentru a explica “ce şi cum”. Păi?!
- Dacă s-ar fi aplicat “soluţiile” USL (majorarea salariilor, neîncheierea acordului cu FMI/BM, neaplicarea unor politici de austeritate), azi am fi fost dacă nu în prăpastie, cel puţin pe buza prăpastiei. Uitaţi-vă la Ungaria, care a refuzat acordul cu BM/FMI, iar acum vrea să încheie unul NECONDIŢIONAT şi este în pragul colapsului! Poate mulţi nu ştium, dar Ungaria a fost nevoită să majoreze TVA la 27% (sper că n-am greşit cu un procent).
Şi o precizare: când spun toate astea, nu înseamnă că susţin, indirect, politicile actualului Guvern. Pentru că n-a făcut nimic major, viabil, strategic, în sectorul IMM! Cu excepţia AIPPIMM, o agenţie condusă de Cristi Haiduc din Câmpia Turzii, nimeni nu a elaborat proiecte viabile pentru sprijinul IMM (agenţia are fonduri insuficiente pentru ca politicile bune să fie vizibile la nivelul întregii economii). Ba chiar, prin anumite legi, sectorul privat a luat câteva ciomege în cap de nu s-a văzut…
Din păcate, trăim într-o ţară în care nu mai poţi discuta normal. Şi cred că ăsta este lucrul cel mai de preţ pe care l-am pierdut. Nu poţi spune nimic fără a fi catalogat băsescian/antibăsescian, portocaliu/comunist, pro-putere/anti-putere etc. În ţara asta, nu maiexistă discuţii normale! Toţi s-au isterizat dincolo de limita normalului. Credeţi că în acest fel vom ajunge unde trebuie?! Vai şi amar de noi…
Cred ca avem foarte, foarte, multe de invatat, de la polonezi care iata ca au stiut sa aibe discutii constructive intre guvern si opozitie, fara lupte interne pentru ciolan si au reusit astfel sa fie singura tara din Europa care sa aiba crestere economica pe tot parcursul actualei crize. E foarte adevarat in acelasi timp ca si la noi s-au facut si se fac greseli in continuare atat de catre partidele de la putere dar mai ales de catre opozitie. Spuneai ca opozitia nu poate oferi decat politica de tip “gica contra” … pai mie mi se pare normal, spun asta pentru ca ei chiar nu au personalitati in partidele opozitiei care sa ofere o alternativa reala sau sa incurajeze macar concurenta reala, la actuala guvernare. Nu spun ca PDL e neaparat mai bun… dar opozitia e pe din afara efectiv. Nu mai departe de actualul scandal in legatura cu sistemul SMURD. O discutie falsa in opinia mea… daca un oras poate functiona cu mai multe companii de taxi nu vad de ce nu s-ar putea si cu mai multe sisteme de urgente medicale… (la Turda sunt si ambulanta si serviciul SMURD si nu vad de ce nu ar fi loc ca in orasul meu sa mai fie inca un serviciu de urgenta, deci cred ca daca sunt mai multe ambulate disponibile in oras care sa astepte la intersectii ar fi in interesul pacientilor pentru ca ajunge la ei ambulanta mai repede)Vreau sa amintesc ca avem si acum mai multi operatori privati in orasele mari. ( vezi ambulantele BGS).
In fine nu vreau sa insist, insa parerea mea ramane aceeasi … ca mai avem multe de invatat de la societatea occidentala in ceea ce priveste concurenta pe plan medical.
Fara concurenta nu se face nimic bun tara asta …
La faza cu noua lege a sănătăţii. Făcând abstracţie de faptul că este ÎN DEZBATERE PUBLICĂ, deci oricine îşi poate aduce aportul constructiv şi argumentat, e şi o lipsă crasă de informare! Îţi dau un exemplu: pe Facebook am primit un mesaj în care mi se cerea să mă alătur unui grup care spune nu desfiinţării SMURD! Dar în noua lege nu se face referire la aşa ceva! Vorbind despre desfiinţarea SMURD şi asociind asta cu noua lege (pe care am citit-o, de curios, în “părţile esenţiale”), se crează un haos informativ şi ajungem să discutăm pe lângă subiect!
Îţi mai dau un exemplu: mulţi au sărit în sus de doi metri că spitalele s-ar putea transforma în fundaţii sau societăţi comerciale (cu acţionar unic Consiliul Local), însă au omis faptul că SMURD-ul, de exemplu, la bază este o fundaţie! Chiar nu ne aducem aminte de campaniile alea în care suntem rugaţi să donăm 2% din impozitul pe care îl dăm Statului?! Păi, dacă spitalul din Turda sau cel din Câmpia Turzii ar aparţine unor fundaţii, o parte din bani ar putea veni tocmai din subscripţia publică a acelui 2% înspre spitalul local. La nivelul munciipiilor Turda şi Câmpia Turzii sunt, totuşi, mulţi angajaţi, iar 2% din impozitul care a fost virat Statului ar putea însemna o sursă financiară deloc de neglijat.
În fine, sunt multe de discutat pe tema asta. Evident, dacă vrei să fi constructiv…
Manipularea este foarte mare in tara asta… Imi pare foarte rau ca la nivel national nu exista o publicatie sau un trust de presa care sa fie corect in informarea opiniei publice sau care sa aiba analisti pe masura !
Stii cum este ? vorba aceea la politica, femei, si fotbal tot romanul se pricepe insa reziltatele sunt vizibile, de aceea eu merg pe ideea ca fiecare inainte sa-si dea cu parrea sa se informeze asupra unui subiect sau altul… daca se simte interesat. Daca nu atunci sa se abtina macar de la comentarii.
Intr-adevar, nu se spune nicaieri despre desfintarea SMURD-ului insa la fel ca toata lumea care a primit pe facebook acea invitatie la semnaturi impotriva desfintarii acestui serviciu, in conditiile in care nu a vorbit nimeni oficial despre asa ceva. Concurenta nu trebuie sa sperie pe nimeni!
Cu cat intarziem reformele mai mult in orice directie, cu atat vom plati mai mult pentru diferite servicii, iar asta se resimte in buzunarele noastre…