Journalism Blog – Gelu Florea

Am rămas profund indignat de modul în care un coleg (îl consider aşa pentru că lucrează în presa locală) de la Jurnalul de Arieş a înţeles să-mi răspundă. O replică acidă, izbucnită parcă dintr-o criză de fiere temperată ani de zile, transformată în propoziţii obsesive, chiar paranoice… Şi pentru ce? Măi băieţi, voi chiar aveţi o problemă! Deja deraiaţi de la realitatea din jurul vostru, iar numele meu cred că a devenit OBSESIA SUPREMĂ la voi în redacţie. Şi nu înţeleg de ce!

Ce am făcut eu?

Consecvent politicii editoriale a singurului ziar online din zonă (pe care îl conduc), respectiv TurdaNews, am făcut referire la o postare a jurnalistului Zamfir Pop, apărută pe blogul său. Mai precis, am scris o ştire publicată pe TurdaNews. Nu am comentat-o nicicum. Am făcut referire la ceea ce spunea colegul meu şi… atât! Era vorba despre lucrările care se fac în faţa Teatrului Municipal, respectiv acel sens giratoriu. Din ceea ce spunea şi explica Zamfir Pop, ar fi o greşeală (a argumentat de ce), iar eu am menţionat ceea ce el a scris. E adevărat şi recunosc: am făcut o mică greşeală! În sensul că am greşit puţin textul titlului. În loc de “Turdeni, ni se face ceva!”, am scris “Turdeni, ni se pregăteşte ceva”. Oricum, consider că greşeala nu a fost atât de gravă încât să merite replica acidă pe care o redau mai jos.

Fac şi o scurtă paranteză, precizând că l-am lăudat public pe colegul meu pentru interviul luat Nicoletei Lupea, care face parte dintr-o campanie iniţiată de TurdaNews privind decernarea titlului de cetăţean de onoare (în caz că n-aţi observat, colegii de la Jurnalul de Arieş au decis să sprijine o campanie de stingere a becurilor pe timp de o oră, în loc să sprijine o campanie de recunoaştere a valorilor locale!) şi chiar am direcţionat cititorii pentru a citi acel interviu (precizez: care era găzduit pe site-ul publicaţiei Jurnalul de Arieş!).

Ce s-a întâmplat?

După ce s-a scris materialul, care conţine şi un fragment din postarea lui Zamfir Pop pe blogul său (am dat trimitere spre blogul lui, cititorilor TurdaNews!), au apărut comentarii acide la adresa “nemulţumirii” lui Zamfir Pop, care-l criticau pentru faptul că se opune unor lucruri frumoase care se fac şi că nu are o gândire constructivă, din acest punct de vedere. Din punctul meu de vedere, erau opinii destul de pertinente. Şi, foarte mare atenţie: nu era înjurat!!!

Care a fost reacţia lui Zamfir Pop?

Jurnalistul de la Jurnalul de Arieş, respectiv Zamfir Pop, a scris un comentariu pe blogul său, intitulat “Sunt înjurat, deci exist!”. Tocmai de aceea am precizat mai sus că Zamfir Pop NU A FOST ÎNJURAT! Sau, singura variantă: Zamfir Pop consideră că a fi contrazis înseamnă să fi înjurat! O atitudine deloc demnă unui om respectabil…

Dar să redau două fragmente din replica colegului meu:

“După ce marele şi singurul jurnalist adevărat din zonă mi-a citit blogul (ce onoare!) din două în două rânduri (ce oroare!) a minţit lumea că „Jurnalistul Zamfir Pop atrage atenţia pe blogul său: “Turdeni, ni se pregăteşte ceva””.
1. Unde am scris eu aşa ceva, Mare Guru al Presei? Nu-mi recunosc vina de a fi scris materialul cu titlul „Turdeni, ni se pregăteşte ceva”, pe care l-ai citit şi citat!!!
Da, cu umilinţă recunosc că am scris două postări consecutive, „Turdeni, ni se face ceva!” şi „Jurnalişti, ni se pregăteşte ceva!” şi citite cu ochiul atent al doftorului în jurnalisticism iese „Turdeni, ni se pregăteşte ceva”. Trecem peste faptul că nu a observat strigătul disperat din postarea cu pericolele ce atârnă deasupra tagmei scribilor din presă (…)”.

“(…) Deci, nu este decât o nouă mistificare, dovadă a seriozităţii şi curajului cititorilor “singurului produs autentic din mass-media turdeană” (sper că am citat bine, din memorie!)”.

“Marele şi singurul jurnalist adevărat din zonă” (of, Doamne, ce obsesii au unii!), “a minţit lumea” (acuzaţie gravă, dar nesusţinută, ceva specific celor de la Jurnalul de Arieş), “Mare Guru al Presei” (obsesiile continuă, probabil s-au molipsit toţi din redacţie de la Ionel), “doftorului în jurnalisticism” (nu se mai poate abţine şi risc să-i devin cauza unei noi vizite la o anumită secţie din Spital), “o nouă mistificare” (paranoia, la grad maxim!), sunt doar câteva expresii care au depăşit cu mult limita bunului simţ în dialog.

Stimate coleg, nu te-am jignit nici măcar o singură dată! Şi, atunci, de unde atâta ură, atâta înverşunare, atâta venin? Aţi primit “sarcini” în redacţie sau ce naiba?!

Ştiu ce deranjează. Am promovat (şi promovez!) teoria că jurnaliştii nu trebuie să se poziţioneze deasupra celorlalţi oameni. Chestia asta se pare că îi deranjează pe unii colegi de-ai mei, care vor să se creadă Dumnezei doar opentru simplul motiv că sunt jurnalişti! Am promovat acest concept chiar împotriva imaginii sau a intereselor mele! Dovadă stă faptul că blogul meu (şi site-ul!) este unul dintre singurele locuri în care cititorii pot posta comentarii chiar sub protecţia anonimatului (las la latitudinea cititorilor mei să discearnă adevărul, uneori chiar şi din spatele unor atacuri anonime). Iar de multe ori aceste comentarii au fost acide la adresa mea! Însă, nu aceasta era esenţa democraţiei, stimaţii mei colegi? Să ne luptăm pentru ca celălalt să aibă dreptul de a ne critica?!

Sunt şocat, dezamăgit, trist… Reacţiile paranoide, izvorâte din sufletul negru al unor oameni cu probleme, nu au ce căuta în viaţa normală. Iar dacă cei care recurg la ele nu înţeleg acest lucru, atunci se vor exclude singuri. Vor rămâne singuri cu publicaţia lor. Jurnaliştii trebuie să înţeleagă că nu pot crea o barieră între ei şi cititori şi că, de multe ori, va fi nevoie de sacrificiul propriei persoane pentru a promova anumite idealuri, valori, principii…

Vă rog mult: nu vă coborâţi atât de jos încât să-mi fie ruşţine că, totuşi, suntem colegi!

PRECIZARE: Trebuie să fac o precizare colegului meu Zamfir Pop, care a făcut referire la persoana mea spunând că “nu a observat strigătul disperat din postarea cu pericolele ce atârnă deasupra tagmei scribilor din presă”, cu referire la un post al său de pe blogul personal… Am citit şi acel post, dar nu sunt chiar atât de disperat ca el (deşi aş avea mai multe motive, datorită articolelor de investigaţie realizate de subsemnatul). Explicaţie: acea prevedere exista şi în vechea formă (puteai fi dat în judecată pentru daune). Pe de altă parte, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este superioară oricărei legi aprobate în România şi care este în contradicţie cu deciziile CEDO. Spre deosebire de colegul meu, vorbesc în cunoştinţă de cauză, deoarece am avut nenumărate procese, în care mi s-au solicitat daune de câteva miliarde de lei (!), dar am ştiut cum să mă apăr (singur, nu reşprezentat de avocat!). Evident, şi această precizare va zgândări puţin neuronii ofuscaţilor din presa locală, dar n-am ce face… Trebuie s-o fac!

Apropo, de ce nu scrieţi despre modul cum persoane din presă încalcă legea în mod flagrant, cum nu-şi plătesc dările la stat, cum sunt protejate de mafia locală etc? Evident, e mai comod să militezi pentru stinsul becurilor timp de o oră…

Popularity: 1% [?]