Am auzit un zvon. Şi ştiţi cum e cu zvonurile la mine: în mare parte sunt adevărate. Însă, nu e oficial! Şi de-aia îi zic zvon. Ei bine, zvonul ăsta mi-a fost confirmat din vreo 3 surse. Aproape că a devenit ştire! 
Şi dacă există un singur lucru pentru care nu l-aş include la categoria “ştiri” şi l-aş lăsa tot “zvon”, e numai şi numai pentru faptul că ar însemna că s-a întors lumea cu fundul în sus! » Read more..
M-a pufnit râsul azi… Casa de Cultură a făcut nişte afişe, prin care anunţa festivalul internaţional de folclor care va avea loc la finele acestei săptămâni. Afişul e OK, dar la PARTENERI MEDIA cineva a trecut două publicaţii care nu există! » Read more..
Oricât aş fi încercat să anticipez mişcarea care s-a produs în această săptămână, cu siguranţă că nu aş fi reuşit. Nu înţeleg cum poţi schimba aşa mult un lucru, încât să dispară… Se vorbea despre lucruri măreţe. Despre “schimbare de atitudine”. Despre ce se va dovedi în viitorul apropiat, că “se poate mai bine, peste tot ce există în presa locală, sau va exista în perioada următoare”. Despre faptul că Jurnalul de Arieş “nu are cum să moară”. » Read more..
Performanţa se bazează pe date certe. Nu poţi spune “sunt cel mai rapid om din lume”, dar să nu te afli între cei care au coborât sub 10 secunde pe suta de metri. De aceea, oamenii au descoperit tot felul de mecanisme prin care performanţa să poată fi cuantificată exact, fără nici un dubiu şi să poată fi comparată, tocmai pentru a realiza o departajare între cei care se înscriu sau participă la o competiţie a performanţei într-un anumit domeniu. » Read more..
Mi-a fost dat să citesc cea mai haioasă reacţie-efect al apariţiei săptămânalului local Ziarul AS. Minute bune am râs de unul singur… Pe bune, m-am oprit cu greu! E vorba de editorialul publicaţiei care se obişnuieşte foarte repede cu titlul de LINGURA DE LEMN a presei locale (trofeul ăla care se dă ultimei publicaţii, ca valoare, atât pe print, cât şi online). Îmi cer scuze anticipat colegilor mei, pentru că nu m-am putut abţine, dar a fost cea mai tare chestie pe care am citit-o în ultimul timp!!! » Read more..
O întâlnire între consilierii Doru Anca (PRM) – Ovidiu Oprea (PD-L) poate fi mai mult decât interesantă. Mai ales dacă se desfăşoară înaintea unei şedinţe de Consiliu Local. Şi mai ales dacă cei doi şi-au făcut publicitate doar în Jurnalul de Arieş, de Paşte. Şi mai ales dacă se ştie că Ovidiu Oprea sprijină logistic publicaţia amintită (de la maşină şi până la reclame). Dar mai ales dacă ştim că Doru Anca este un consilier care nu se dă înapoi de la atacurile împotriva administraţiei locale PD-L. Hmm… Discuţia chiar că m-ar face curios! » Read more..
Pe b(âr)logul unui turdean oarecare, care scrie la Jurnalul de Arieş pe bani puţini (că aşa se plânge), a apărut un atac murdar la Ziarul AS. Şi pentru că nu-mi place să rămân dator cu replicile, mai ales atunci când lovesc în munca mea, am să i-o trag înapoi… Iată ce scrie jurnalistul prost plătit: » Read more..
Am refuzat să dau o replică până acum unor colegi din presă, dintr-un motiv foarte simplu. Era campanie electorală, azi au fost alegeri europarlamentare şi nu am vrut ca replica mea să fie asociată cumva cu luptele politico-electorale, pentru că nu mă mânjesc ca alţi confraţi cu astfel de lucruri…
Dar despre ce replică este vorba? Vorbesc despre atacul furibund al unor colegi. Un atac declanşat atât de agresiv încât am avut impresia că ei erau implicaţi în campania electorală, nu partidele politice… Şi o precizare: replica mea va face referire la tehnici/strategii/concepte jurnalistice, nicidecum la lupta politică în care văd că s-au angrenat cu atâta disperare.
În primul rând, un pasaj dintr-un articol semnat de Raluca Anton, în Jurnalul de Arieş:
“Nu putem decât să taxăm dur nesimţirea democrat-liberalilor din Câmpia Turzii de a-şi face campanie în Biserică, cu consimţământul soborului preoţesc. Vineri, primarul, viceprimarul şi alţi câţiva membri PDL, purtând fularele portocalii, au botezat doi copii ai unor familii nevoiaşe, gestul lor fiind calificat drept unul puternic filantropic („inedit”) de către ei înşişi, dar şi de către publicaţia on-line Turdanews. Cum am mai putea avea încredere în bunăvoinţa clerului autohton, cum am putea, oare, să mai asociem feţele bisericeşti cu prezenţa divină, cum i-am mai putea condamna pe cei care refuză drastic să asiste la slujba de duminică şi să-şi facă propriul altar de închinăciune, în forul lor intim?”.
Trebuie să precizez un lucru: critica a venit din partea unui om care nu are nimic în comun cu cele sfinte! Nu este deloc religioasă. Din acest motiv, caracterizările ei sunt la fel de penibile precum faptele pe care le critică. Însă, asta e treaba ei şi a altora.
Dar, a făcut referire la TurdaNews (care e “copilul meu”). Oarecum, ca un fel de critică, pentru faptul că am catalogat inedit acel gest de a fi botezaţi doi copii provenind dintr-o familie nevoiaşă. Şi pentru că am spus că mă voi referi doar din punct de vedere jurnalistic, am să-i spun doar atât: articolul nu face referire la curve, la sex sau la alte subiecte de acest gen care fac “rating”. Cred că e clar lucrul acesta! Cu toate astea, articolul respectiv a avut (până în acest moment) 4.589 vizualizări!!! Ori, asta indică faptul că a fost, ÎNTR-ADEVĂR, ceva inedit!
Ce a fost greşit din punct de vedere jurnalistic? Sau, poate, e vorba de invidie? E vorba de faptul că un subiect nelegat de sex, violuri sau alte asemenea subiecte de rating, a făcut furori? Să fie vorba de acea invidie profesională că eu găsesc subiecte interesante şi acolo unde nu par a fi? Ce să fac? Eu sunt de vină? Sau… alţii?!
Deci, în concluzie: ca jurnalist nu am nimic ce să-mi reproşez! A fost un subiect foarte reuşit. Este pe locul 3 în topul accesărilor TUTUROR articolelor publicate pe site-ul TurdaNews… Şi nu-s puţine… Crede-mă! Chiar şi şeful tău, Ionel Ignat, a accesat articolul cu pricina, aşa cum se poate deduce mai jos.
Un alt pasaj la care fac referire provine dintr-un articol semnat de Ionel Ignat, de la aceeaşi publicaţie:
“Am mai scris despre campaniile electorale tâmpite duse de unii care nu au nici un har. Aşa s-a întâmplat şi cu un alt eveniment, tot la Câmpia Turzii, şi tot la PD-L: unii au catalogat drept un fapt inedit un botez electoral. Primarul şi viceprimarul din Câmpia Turzii au botezat doi copii ai unor nevoiaşi.
N-am văzut în viaţa mea nimic mai penibil şi mai condamnabil în politică. Mă miră faptul că un om ca Ioan Vasinca s-a pretat la un asemenea show de proastă factură. Mă refer la botezul a două fiinţe umane – ţigani sau nu, n-are importanţă – un act considerat sfânt de către membrii religiei ortodoxe şi aruncat în desuetudine de nişte oameni aflaţi în căutarea unor voturi. Nu se poate să mergi la îndeplinirea unei sfinte taine cu fulare de culoarea unui partid politic şi să inviţi şi presa să popularizeze această obrăznicie a ta, prin care ai jignit 85 % dintre alegătorii tăi, pe cei de religie ortodoxă. Fapt deosebit de grav este că, aşa cum am văzut nişte imagini publicate de site-ul turdanews.net, însuşi protopopul turdean, Daniel Crişan, a oficiat abominabilul botez electoral. O biserică plină de pedelişti cu fulare portocalii, râzând cu gura până la urechi şi doi popi care le ţineau isonul”.
Mă bucură o chestie: că şi Ionel Ignat este un fidel cititor al TurdaNews. Dincolo de asta, din păcate, trebuie să remarc un lucru: nu ştiu în ce calitate vorbeşte Ionel Ignat despre reuşita unei campanii, că habar nu are despre astfel de concepte. Cu tot respectul de rigoare…Dar am spus că nu fac aprecieri de ordin politic, că nu-mi permit să intru în războiul lor politic Însă, pentru că a făcut referire la unii care “au catalogat ca inedit un botez electoral”, am să-i sugerez să citească, sper fără invidie, ceea ce i-am scris şi colegei sale, mai sus…
Şi o precizare, având în vedere că e un subiect politic, şi nu vreau să fiu înţeles greşit: TOATE partidele caută metode pentru a exploata electoral un fapt sau altul! Niciunul nu face excepţie! Sau, daca vreţi, cele care fac excepţie au 1% din voturi… Asta e, de ce să nu recunoaştem? Nu e vorba numai de unii, stimaţi colegi, toţi sunt aşa!!!
Şi voi v-aţi dori să aveţi mai mulţi cititori. V-aţi dori să ştiţi cum să-i aveţi. Şi v-aţi dori apoi să aplicaţi metodele respective pentru a-i avea. E ceva normal…
UPDATE 1: Ionel Ignat îmi dă o replică pe blogul lui, spunând că nu am scris pe blogul meu pentru că am fost ocupat cu propaganda electorală a unor partide angrenate în lupta electorală. Din păcate, degeaba încearcă să fie şmecher, că lumea şi-a dat seama pe ce muzică joacă. Am precizat foarte clar că tocmai acest lucru m-a determinat să nu-i dau un răspuns, pentru că spre deosebire de el, eu nu m-am angrenat în lupta politică. L-am dat acum, fără să-i denigrez, tocmai pentru că au făcut referire la TurdaNews. Şi mi se pare normal să dau o replică, nu?! Sau, ce ar vrea Ionel, el să zică ceva despre mine sau despre proiectele mele şi eu să tac?! Probabil, aşa s-ar simţi bine… Dar nu şi-a găsit omul.
În al doilea rând, nu am scris pe blog pentru că nu am avut atât de mult timp la dispoziţie. Am avut grijă şi de TurdaNews (lider în informaţia locală online!), dar şi de noul proiect Ziarul AS, care a fost lansat vineri pe piaţă. Am avut mult de muncit cu Viorel Crişan, pentru că sunt multe de făcut (dar avem şi satisfacţii, cum au şi cititorii care fac comperaţii). Spre deosebire de Ionel, eu fac mult mai multe… Şi, spre bucuria mea, şi cu succes!
Bănuiesc că acum o să urmeze argumentele “forte” ale lui Ionel: hoţ, curvar, mincinos, portocaliu etc. Îl anunţ de pe acum că la acel nivel nu mă cobor… E o diferenţă de câteva mii de cititori între noi, în favoarea mea, şi nu-mi permit să duc discuţii la nivelul celor câteva sute pe care-i are el…
UPDATE 2: Se confirmă ceea ce am observat. Jurnalul de Campanie (sau de Arieş, că mă tot încurc?!) şi-a manifestat aciditatea doar înaintea exercitării votului, ca o presă profesionistă şi echidistantă ce este… În ediţia din această săptămână, sunt liniştiţi, ca după o înfrângere…
Am rămas “mască” în momentul în care am fost avertizat că două bloguri ale celor de la Jurnalul de Arieş (al lui Ionel şi al Ralucăi) răspândesc viruşi celor care nu sunt atenţi!
Bănuiesc că nu e vorba de ceva intenţionat…
Totuşi, îi rog să verifice sau să vadă care-i treaba…
Pentru ajutor, le-am oferit şi un “print screen” cu ceea ce mi-a apărut.
Mare atenţie!
Am aşteptat cu sufletul la gură precizările lui Ionel Ignat, cel mai mare jurnalist pe care l-a avut Turda vreodată (nu fac mişto!), privind contractul prin care deşeurile din calea autostrăzii Transilvania se transformă în milioane de euroi pentru a intra în buzunarele unora. Printre care se află şi omul de afaceri local, Costel Călugăr. Ei bine, a fost prima dată când am crezut că Ionel va face cine-ştie-ce articol. Şi mi-a tras “ţeapă”!
Ce am citit în Jurnalul de Arieş:
“Iţele afacerii sunt sigur că merg foarte departe în interiorul potentaţilor acestor timpuri, greu de desluşit de ziarişti locali, de provincie, cum suntem noi, cei din Turda. Noi o să încercăm aşadar, să lămurim pentru cititorii noştri, partea locală a acţiunii de salubrizare a depozitului şi de anihilare a proprietăţilor toxice ale reziduurilor aflate acolo”.
Da, aţi înţeles bine: cel mai mare jurnalist local pe care l-a avut Turda vreodată se recunoaşte învins, că sunt “neşte chestii” greu de desluşit de unul ca el. Aşa că va face dezvăluiri despre formula chimică a hexaclorciclohexanului (în exclusivitate!). Poate acum are măcar decenţa să tacă…
Pentru cei care, totuşi, vor nişte informaţii despre iţele acestei afaceri, despre care am scris şi eu, le recomand un articol din Gazeta de Cluj (care publică şi nişte informaţii obţinute şi scrise de fostul lor jurnalist de investigaţie, adică eu!): Gunoi penal pe autostradă.
Băieţi, puneţi-vă legitimaţia pe birou şi apucaţi-vă de salubritate!
P.S. Pardon, îmi cer iertare! Nu observasem că ziarul lui Ionel a făcut adevăratele DEZVĂLUIRI pe ultima pagină. Acolo unde apare ceva scris despre Transilvania Impact, o altă firmă care-i aparţine omului de afaceri Costel Călugăr. Mda, e reclamă! Şi ce-i cu asta? Ziarul neatârnat îşi va continua dezvăluirile despre formula chimică a hexaclorciclohexanului!!! Şi nici Mendeleev nu-i va opri!
UPDATE: Hai că nu mă pot abţine de râs! Cea mai tare chestie a fost începutul, în care Ionel explica de “mama facului” cum s-a întâlnit el “întâmplător” cu Costel Călugăr şi cu alaiul de “păpători de bani”, după ce cu câteva zile tocmai anunţase că va oferi detalii (în numărul de săptămâna trecută). “Nici ustoroi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”?!
Azi e Ziua Libertăţii Presei. De aceea, îmi pare rău că trebuie să scriu aceste lucruri într-un astfel de moment. Însă, am spus întotdeauna că presa (inclusiv cea locală) trebuie să aibă anumite standarde şi un cod de deontologie pe care să le respecte. Pentru că are o influenţă (sau poate avea) foarte mare asupra opiniei publice.
Voi analiza “Cazul Sabin Ghemeş”, descris pe TurdaNews. Nu pentru că am ceva cu acel om. Mă salut cu el şi… atât. Şi nici nu l-am sunat vreodată să-şi facă reclamă. Pur şi simplu, e un caz în care presa locală (anumite organe de media şi anumiţi jurnalişti) sunt folosiţi, cred eu, pentru un linşaj mediatic. Din păcate, e o metodă care se practică, dar despre care vorbesc prea puţini. Nu întâmplător, pentru că “jurnaliştii” locali vor ca nimeni să nu scrie niciodată despre faptele lor. Numai ei să scrie despre ale altora… Uneori, în funcţie de interese.
“Cazul Sabin Ghemeş”
Mâine, două publicaţii locale vor trata subiectul privind o cercetare care ar avea loc la Poliţie. În cercetarea respectivă ar fi implicate mai multe persoane, printre care şi Sabin Ghemeş. Acuzaţia: braconaj. Precizare: Sabin Ghemeş este preşedintele Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AVPS) din Câmpia Turzii. Subiectul poate părea interesant. Însă, să vedem ce e dincolo de informaţia în sine. În primul rând, o remarcă: ambele articole vor apare mâine în săptămânalele respective. Asta deşi Poliţia nu a trimis vreun comunicat oficial în acest sens. De unde rezultă că jurnaliştii respectivi s-au interesat despre caz (asta ar fi o situaţie fericită, pentru că mai grav ar fi să nu se fi interesat deloc!). Dacă luăm în considerare faptul că plângerea a fost făcută de câteva luni, rezultă că jurnaliştii (ambii) au primit “pontul” de la o persoană. Foarte probabil, interesată. Mai interesant este că ambii jurnalişti au menţionat că nu există probe, deocamdată, care să certifice acuzaţia. De unde întrebarea: şi atunci de ce s-au grăbit să dea informaţia? Nu mai bine aşteptau până începea urmărirea penală, dacă existau probe? Asta mă face să mă întreb dacă nu cumva cineva le-a dat “găluşca”, iar ei au înghiţit-o pe nemestecate, fără să-şi dea seama că… arde! Dacă va ieşi la iveală faptul că Poliţia tocmai se pregătea să spună că nu există probe privind această acuzaţie, iar jurnaliştii tocmai acum au creat o “presiune” (cu ştiinţă sau fără ştiinţă), nu cumva e un lucru foarte grav? Eu nu-i acuz pe jurnalişti, Doamne fereşte, dar încerc să analizez echidistant acest caz. Şi poate că vor înţelege şi jurnaliştii ceva.
Titlurile
Jurnalul de Arieş: “Consilierul PDL Sabin Ghemeş, cercetat pentru braconaj”
Ziarul 21: “Secretarul PDL Câmpia Turzii, Sabin Ghemeş, bănuit de braconaj”
Concluzia: ambele titluri fac referire la calitatea de membru PD-L, nicidecum la cea de preşedinte al AVPS Câmpia Turzii, aşa cum, probabil, era mai normal, în contextul informaţiilor primare.
Esenţa informaţiei
Atât în Ziarul 21, cât şi în Jurnalul de Arieş, se face referire la o “presupusă” faptă de braconaj. Nici unul, însă, nu aduce în dicuţie dovezi, probe sau alte semne de întrebare privitor la acuzaţie. Pur şi simplu, se menţionează acuzaţia şi… gata! Ori, jurnaliştii ar trebui să ştie că există mai multe faze: depunerea unei plângeri (jurnaliştii ştiu cine a depus plângerea?), cercetarea din faza iniţială pentru a se vedea dacă există ceva indicii că fapta respectivă ar fi putut exista (etapă în care bănuiesc că se află acest caz), începerea urmăririi penale sau neînceperea urmăririi penale (dacă există sau nu probe), finalizarea dosarului în faza de cerectare cu o rezoluţie a Parchetului etc (urmează faza din instanţă, pentru că numai instanţa poate stabili vinovăţia unei persoane).
Concluzia: ambii jurnalişti au omis (intenţionat?) anumite aspecte, “forţând” un pic articolele.
Sunatul la IPJ
Jurnalul de Arieş: susţine că a contactat-o pe purtătoarea de cuvânt a IPJ Cluj, Raluca Seucan, pentru a obţine anumite informaţii despre caz.
Ziarul 21: susţine că a contactat-o pe Raluca Seucan, pentru a obţine informasţiile despre acest caz.
Concluzia: Indirect, ambii jurnalişti recunosc că au “primit” informaţia primară, iar apoi au sunat la IPJ, pentru a se confirma/oferi amănunte. Nu este exclus nici faptul ca jurnaliştii să fie “invitaţi” să sune. Scopul: crearea unei presiuni mediatice asupra cazului.
“Nu a putut fi contactat”
Jurnalul de Arieş: Raluca Anton susţine că a încercat să-l contacteze poe Sabin Ghemeş, dar nu a reuşit.
Ziarul 21: Emil Hălăştuan susţine că nici el nu l-a putut contacta pe Sabin Ghemeş, cel acuzat.
Concluzia: Ambii jurnalişti susţin că au încercat să-l contacteze pe Sabin Ghemeş, în timp ce acesta din urmă nu ştia nimic! “N-am fost contactat de nimeni”, a spus Ghemeş pentru TurdaNews. Dacă se va demonstra că jurnaliştii nu l-au sunat, atunci e grav, nu?
Ca o regulă, dacă e luni după-amiaza, vă ofer noul număr al săptămânalului local Obiectivul de Arieş, care apare… mâine. Este vorba de numărul 34. O precizare: este vorba despre ediţia pdf (similară ca format celei tipărite).
Pentru cei care vor să citească doar acest număr al publicaţiei, o pot face dând click AICI.
Pentru cei care vor să aleagă şi o altă ediţie a săptămânalului Obiectivul de Arieş, o pot face dând click AICI.
Aştept comentarii (dacă aveţi chef) pe seama acestui ultim număr.
Ionel Ignat se dă curat chiar şi acum, după ce a fost dovedit că apelează la practici mizerabile pentru a nu-i muri ziarul. Nesimţirea, în cazul său, este fără margini. Şi acum, să prezint motivele pentru care Ionel Ignat este un jurnalist submediocru, un pupincurist şi un şantajist notoriu:
1. Când lucra la Radio Transilvania (şi era mare şef, zice el), am fost recompensat cu un premiu, fiind apreciat pentru faptul că sunt o sulă în coasta celor care săvârşesc tot felul de nereguli. Am primit un trofeu şi o sulă (simbol). Deci, dacă eram bun acum vreo 8 ani, presupun că mai sunt şi acum… Nu, Ionele?!
2. În 2003, a acceptat să scrie la un ziar finanţat din banii Primăriei Turda (Monitorul de Arieş), finanţat cu condiţia ca eu să fiu dat afară de la Monitorul (unde eram din 1998 (după ce Blasiu a pierdut alegerile locale, Monitorul de Arieş şi-a încetat apariţia). La vremea respectivă era primar Virgil Blasiu, care îmi încălcase drepturile de jurnalist, lucru demonstrat de faptul că am câştigat mai multe procese în baza legii liberului acces la informaţiile de interes public. Ba mai mult, devenisem “persona non grata” pentru administraţia locală şi chiar se adoptase o hotărâre de Consiliu Local prin care mi s-a interzis accesul la şedinţele Consiliului Local. Evident, pupincuristul Ionel Ignat nu zicea nici “mâc”… Halal jurnalist!
3. A scris negativ de mai multe persoane (începând de la Viorica Toma şi terminând cu cine vrea el), iar ulterior aceştia şi-au făcut reclamă la el în ziar (unii doar la el). Nu este oare această procedură suspectă de şantaj? Orice om cu capul pe umeri şi cu o inteligenţă cel puţin medie, înţelege că dacă există nenumărate cazuri de acest gen, înseamnă că ceva nu e în regulă. Ce-l poate determina pe omul ăla despre care s-a scris că a primit teren pe de-a moaca de la Primărie, sau pe ăla care ar fi cu nasul pe sus că are un 4×4, sau pe ăla care abia aşteaptă să-şi primească funcţia dintr-o agenţie guvernamentală ca să vină la el patronii şi să deschidă uşa cu capul (aluzie la şpăgi, evident) etc, să-şi facă reclamă ulterior în ziarul în care au apărut respăectivele acuze (multe dintre ele nefondate sau chiar inventate!)? Numărul mare de cititori? Hai, sictir! Jurnalul de Arieş e pe locul 3 între publicaţiile locale, din acest punct de vedere. Se vede şi pe internet, se vede şi la chioşcuri. Evident, toţi aţi înţeles că din alte motive. Spre satisfacţia şantajistului!
4. A fost în biroul electoral din comuna Mihai Viteazu, la alegerile locale din 2008, din partea PD-L. Nu ca jurnalist, ci ca reprezentant al unui partid politic.
5. Mă face pe mine “hoţ” (evident, fără să-i pese că se erijează în instanţă, când susţine că m-a “dovedit”), deşi nu am furat ceva în viaţa mea, dar nu zice nimic de patronul său, care se ştie ce a făcut cu banii unor asociaţii. Evident… şi cum a scăpat ulterior.
6. Pentru că munca sa de redactor şef e fără rezultate, îi ponegreşte pe ceilalţi că au cititori “ireali”. Asta spune despre TurdaNews, care are de 8 ori mai mulţi cititori decât are Jurnalul de Arieş, publicaţia condusă de el! Ei bine, aceşti cititori sunt reali, spre disperarea lui. Nu pot fi “inventaţi”, pentru că sunt monitorizaţi de Trafic.ro (atât TurdaNews, cât şi Jurnalşul de Arieş), un site independent, specializat şi certificat pentru monitorizarea traficului pe site-urile din România. Conform Trafic.ro, în ultimele 7 zile, TurdaNews a avut 2.800 de cititori, iar Jurnalul de Arieş doar vreo 600. Aceştia nu pot fi “inventaţi”, că nici TurdaNews, nici Jurnalul de Arieş nu oferă aceste date, ci un alt site! Minciuna lui Ionel merge, poate, la cititorii săi, care-s la fel de inteligenţi ca el, dar de la un IQ mediu în sus, nu mai păcăleşte pe nimeni! Suntem site-ul local cel mai citit, Ionele! De cititori reali, din judeţul Cluj. În martie 2009 am avut 6.100 de cititori din judeţ. Voi… doar 1.600. Asta e diferenţa de valoare!!!
7. Faptul că ai discutat cu Ovidiu Oprea în redacţia Jurnalul de Arieş, despre ceea ce am scris eu, nu înseamnă că toţi oamenii sunt reprezentaţi de opinia consilierului PD-L. Apropo, cum se va simţi “susţinătorul” tău după ce colegii lui, pe care i-a dat “în gât”, au apărut în paginile ziarului tău? Să dau lista: Gabriel Silaghi, Mircea Irimie, Tudor Ştefănie. E uşor aşa Ionele: să primeşte informaţii de la cineva din interior, care visează să ajungă viceprimar, şi să le “şifonezi” imaginea ălora, prin orice mijloace. Fă presă, Ionele! Investighează de unul singur, nu ce ţi se dă în redacţie!
8. Am să solicit oficial să văd câţi bani a luat Jurnalul de Arieş de la Primăria “portocalie” Turda. Şi o să compar cu ce am luat eu. Iar dacă voi aţi luat de mai mult de zece ori, vei fi demonstrat: o jigodie ordinară mincinoasă! Cum poţi să vorbeşti când mare parte a banilor care vă intră din publicitate sunt din sectorul public (peste 50% din banii de publicitate provin din banul public sau de la unii politicieni), nu din cel privat? Adică, sunt bani publici, Ionele! TurdaNews nu e finanţat din bani publici! Şi, spre ciuda ta, va continua să existe chiar dacă-şi retrag toţi publicitatea! Vei avea surprize… spre disperarea ta şi a acoliţilor tăi. Asta te deranjează? Trebuie să “moară” TurdaNews pentru că mafioţii din jurul tău se tem că vor fi deconspiraţi?
9. La TurdaNews nu se practrică jurnalismul ca la Jurnalul de Arieş. Aici nu primim atenţii un molid argintiu, ca să scriem un articol despre pepiniera de la Mihai Viteazu. Poate Zamfir n-are nici o vină, că poate aşa l-ai învăţat tu că se face presă. La TurdaNews nu există “ziarişti” care să fie înregistraţi la secţia de Psihiatrie cu “probleme medicale”. Ce profesionism e ăla, Ionele?!
Eşti tupeist ca un secretar UTC ce ai fost! Şi atunci, pe vremea aialaltă, erai dispus să pupi în cur organele de partid şi de stat, numai să te alegi cu ceva. Aşa faci şi acum! Eşti un refulat penibil… Nu mă mir. La ce valoare ai…
UPDATE: Am descoperit de când e Ionel “supărat” pe Primărie (pe lângă faptul că încă nu a primit apartament ANL): conform documentului (public) NR. 5968 /4/ 19.11.2007, părinţii săi au primit somaţie şi ameninţare cu executarea pentru neplata unor datorii (str. Rapsodiei nr. 4, ap. 10).