Blog – Gelu Florea

Mai ţineţi minte un personaj lamentabil din presa locală care striga în stânga şi în dreapta că el reprezintă adevărul şi că publicaţia lui nu se vinde (afirmaţie corectă, dacă ne referim la vânzările la chioşcuri, dar el se referea la altceva!) politicului?

Mă refer la Ionel Ignat, pentru că eu nu mă sfiesc să-i pronunţ numele. Să dau un citat dintr-un editorial semnat de el în 19 ianuarie 2009:

“Este nevoie de aceşti oameni curajoşi şi liberi de corupţia banului. De jurnalişti care să critice când autorităţile greşesc, în loc să închidă ochii. Jurnalişti care să nu fie prietenii celor care sug sângele poporului, cheltuind în interes propriu banii contribuabililor, jurnalişti care să nu spună că apa de la robinet e bună şi nu e scumpă când preţul ei e exorbitant iar culoarea, din nou portocalie, de această dată de la rugină. De jurnalişti care să-i atace pe colegii lor doar când aceştia ţin partea puterii sau când îi poţi dovedi drept corupţi ori hoţi. Pentru că acel căţeluş al democraţiei portocalii strigă sus şi tare că unul sau altul din presa locală a primit bani de la unii sau alţii dintre politicieni pentru a scrie cutare, sau cutare lucru”.

“Redacţia noastră, cât timp voi munci eu aici, va fi întotdeauna de partea voastră, a celor mulţi, săraci şi oprimaţi. Aceasta o veţi vedea din faptele noastre „de arme”, tot aşa cum aţi putut vedea şi vedeţi şi în aceste zile, care ziare sau televiziuni, posturi de radio sau pagini web sunt de partea celor de la putere. Degeaba îmi spune mie căţeluşul portocaliilor că Roland şi Milenium nu-şi mai fac reclamă, pentru că l-a atins pe patron criza sau mai ştiu eu ce a scris oficiosul. Pentru că noi nu avem de suferit de pe urma acestui fapt. Nu am primit vreun ban pentru reclamă de la firmele de mai sus, nici de la altele apropiate PD-L Turda“.

“Cititorii pot afla însă cu uşurinţă, care organe media sunt atârnate puterii, după două caracteristici pe care le au, exclusiv, organele propagandei portocalii: au reclamă masivă de la firmele patronilor membri ai PD-L şi nu îi critică niciodată pe aceştia”.

“Luaţi ziarele propagandei şi veţi vedea legătura dintre reclamele existente şi scrierile de acolo. Mă opresc aici, cu îndemnul pe care îl adresez colegilor din presă: ridicaţi steagul pentru a putea ţine capul sus pe stradă. Eu îl ţin mai ales în apropierea clădirilor înalte, pentru că pot cădea ghivece cu flori şi, mă uit adesea peste umăr dar dorm liniştit, în fiecare noapte”.

Şi dacă veţi crede că am ceva personal cu Ionel Ignat, vă spun că nu am… Însă, mă deranjează jigodiile care strigă în gura mare cât de cinstiţi sunt, dar sunt ca fariseii care îşi proclamau credinţa din toţi rărunchii, fără s-o aibă.  Iar aceşti jalnici pseudo-jurnalişti trebuie demascaţi, odată şi odată, pentru ca lumea să ştie că sunt mânjiţi până în măruntaie! Şi trebuie să afle cum inventează ei subiecte doar pentru a păpa mai bine din banii celor pe care-i atacă… E treaba lor dacă au ales să trăiască din şantaje mediatice, dar măcar să facă ciocul mic!

Şi acum să revin la citatele fariseului din presa locală. De ce le-am menţionat? Simplu: pentru că fiind o perioadă de criză (şi în presă), m-am gândit să fac o analiză a publicităţii existente în ziarele locale. Ei bine, în ziarul condus de Ionel Ignat (Jurnalul de Arieş), publicitatea provenită din spectrul politic/administrativ depăşeşte publicitatea comercială! Pare incredibil, dar aşa e! Şi ţineţi cont de un lucru, reclame de genul Tracia Trade (director membru PD-L), Top Sprint (patron, soţul unei şefe din Primărie), Reea (partener al celor două administraţii locale), RATL (regie subordonată administraţiei locale), Compania de Apă Arieş (condusă de PD-L-istul Alexandru Sabău), le-am inclus la categoria “comerciale”. Deşi, după criteriile enunţate de acelaşi Ionel Ignat, fariseul din presa locală, ar trebui incluse în partea cealaltă.

La o apreciere a suprafeţelor publicitare rezultă foarte clar că pentru publicitatea politică/administrativă sunt 4 pagini, în timp ce publicitatea comercială (la care am inclus şi reclame “necomerciale”, după criteriile lui Ionel Ignat), suprafaţa ajunge abia la 3 pagini şi ceva… Deci, căţeluşul care căuta un ros de os l-a găsit! Îi urez poftă bună! Şi s-o lase cu deontologia mai încet, că-i pătat ca dalmaţienii (n-a comentat niciodată cum de a ajuns reprezentantul unui partid politic în biroul electoral de la Mihai Viteazu, la alegerile locale)…

Şi cred că sunt dator şi cu o comparaţie… Cum Obiectivul de Arieş apare doar mâine (şi, în plus, este catalogat în fel şi chip de Ionel Ignat, invidios că nu e în stare să scoată şi el un produs jurnalistic similar), comparaţia o voi face cu Ziarul 21. Ei bine, în Ziarul 21 raportul publicitate comercială versus publicitate politică/administrativă este net în favoarea publicităţii comerciale! Ca să nu mai zic că publicitatea politică/administrativă este cu mult sub cea existentă în Jurnalul de Arieş (procentual, vorbind). De unde rezultă din nou că Ionel s-a vândut cu tot cu izmene…

AFARĂ CU ŞANTAJIŞTII DIN PRESA LOCALĂ!