m install
petlinii
nello construct

Turdeanul Robert Heller, medalie de bronz la olimpiada internaţională

floris

Robert Heler, elev al Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, din Turda s-a întors luni dimineaţă de la Olimpiada Internaţională de Biologie ce a avut loc în Mumbai, India. Şi n-a venit cu mâna goală, ci cu medalia de bronz. Concursul internaţional a reunit 220 de concurenţi din 55 de ţări. Din lotul românesc au mai făcut parte încă trei elevi din Iaşi, Piatra Neamţ şi Timişoara – Georgiana Emmanuela Gîlcă, Georgeta Bontaş şi Paul Bulzu. Tinerii au obţinut punctaje foarte apropiate de cele care le-ar fi permis câştigarea unor medalii olimpice.

Robert a fost amabil să-mi răspundă la câteva întrebări. Aşadar:

– Treaba asta, a fost fără îndoială o experienţă extraordinară. Ce-a însemnat pentru tine să participi la Olimpiada Internaţională de Biologie?

Participarea la olimpiada internaţională de biologie m-a ajutat şi m-a schimbat în multiple feluri. Cel mai important meşteşug deprins a fost un nou stil de învăţat. Olimpiadele internaţionale nu verifică abilitatea de memorare a elevilor, ci modul în care putem să gândim logic, rapid şi totuşi profund o problemă. De asemenea, am fost nevoit să învăţ cum să îmi gestionez timpul într-o lucrare. De exemplu, la una din probe, subiectele se întindeau pe 80 de pagini. Iar timpul de lucru a fost de două ore jumate. Paradoxal, tot olimpiada este cea care te învaţă că uneori nu şcoala trebuie să fie pe primul loc: prietenii din întreaga lume pe care ţi-i faci sunt un câştig mult mai mare decât un simplu obiect metalic sau decât o foaie de hârtie.

– De ce biologia?

De ce am ales biologia? Am ales biologia fiindcă mi-am dat seama că e un domeniu despre care nu ştim nimic şi că tot ceea ce ştim este de fapt incert. Implicându-mă, vreau să transform aceste presupoziţii în adevăruri, în certidudini. Vreau să îmi fac loc, încă de la început, într-un domeniu care, deşi pare dezvoltat, încă de-abia îşi defineşte limitele.

– Sunt sigur că mai ai şi alte rezultate.

Da. În clasa 10-a, locul I la naţională, pe a 11-a menţiune şi calificare în lotul lărgit. Pe a 12-a la naţională am fost al 22-lea, dar am luat premiu special, am intrat în lotul lărgit, apoi în lotul restrâns şi apoi bronzul.

– Poţi explica puţin pentru cititori ce înseamnă lot lărgit şi lot restrâns?

La naţională, toţi cei care au cel puţin menţiune sau care au mai participat la lotul lărgit vreodată, pot participa la proba de lot lărgit. Se dă un test din toată materia 9-12 şi se aleg 20 de copii, indiferent de clasă, dar predominant a 11-a şi a 12-a. Ăştia suntem pregătiţi la Cluj 2 săptămâni, după care ne mai dă un test. Se aleg 4, care formează lotul restrâns, apoi mergem la Bucureşti 2 săptămâni… şi cam atât.

– Ai declarat prin mai pentru Ziarul Obiectiv că “În mod evident, România nu mă va ajuta să mă exprim, ci dimpotrivă, mă va arunca în banalitate” Întrebarea mea e următoarea: Nu crezi că oamenii deosebiţi (singurii care pot schimba ceva în ţara asta) n-ar mai trebui să fugă de România? Da, România în acest moment e nasoală. Dar cineva tot trebuie să se bată până la urmă cu balaurul ăsta numit România.

Întrebarea se rezumă la a fi sau a nu fi egoist. Şi răspunsul meu vine cu mare neruşinare în cazul ăsta: a fi egoist! Nu vreau să îmi irosesc viaţa încercând să schimb ceva în ţara asta. În primul rând am muncit pentru mine şi voi munci în continuare tot pentru mine. Dacă însă cineva are nervii şi abilităţile necesare să rămână în ţară şi să aducă schimbarea… jos pălăria. Nu sunt eu acela!

– Te consideri un tip deosebit?

OK… mă consider un copil cu capacităţi mintale şi fizice obişnuite. Cred că ştiu să le folosesc într-un mod special. Ştiu ce îmi doresc, sunt extrem de ambiţios şi găsesc răsplată şi putere în cele mai mărunte lucruri posibile. Uneori, şi o prajitură pe care mi-o promite cineva la final de zi mă stimulează să învăţ 8 ore! Şi la toate astea se adaugă un noroc cu caru! Amestecând toate ingredientele astea, pot să mărturisesc că tot ce mi-am propus în viaţă, am realizat. Şi asta mă poate aduce în faţa altora…

– Şi cum stai cu distracţia?

Distracţia din timpul şcolii înseamnă “ieşitul afară” zilnic care include o plimbare aproape negreşită la Kaufland (Beeeep). Ciudat, nu? În vacanţă, distratul înseamnă ieşirile mai lungi cu prietenii, mai ales cele cu cortu. Prima ieşire cu cortul din fiecare vară e proiectată cu luni înainte şi marchează intrarea în vacanţă. Olimpiadele “papă” tot timpul liber, dar nu cred că fără olimpiade aş găsi ceva mai interesant de făcut decât plimbatul. Sunt basist în formaţia The Blue Band şi ne lăudăm cu perioade extrem de aglomerate şi pline de concerte, mai ales în timpul verilor.

– Bursier în America… Care e secretul?

La un moment dat, în noiembrie 2005 i-am spus lui tata, sub formă de glumă, că e obligaţia lui să îmi găsească o facultate. Nu vroiam nici informatică, nici la politehnică, nici la medicină, nici la biologie… Şi i-am spus că are un an la dispoziţie. Fără glumă, după un an, în noiembrie 2006, eram în aceleaşi ipostaze. Eu învăţam şi tata citea ziarul. Mi-am adus aminte de întrebarea mea şi am repetat-o, mustrându-l că nu şi-a făcut datoria. El, râzând, îmi dă ziarul: “Român bursier la Harvard” ( Niculae Done). Aşa a pornit totul şi mi-am dat seama că asta e salvarea.

– Cine te-a ajuta în drumul spre performanţă?

În general, am fost autodidact. Prefer să apelez la cărţi decât să apelez la persoane, incluzând profesorii. De ce să sâcâi eu pe cineva cu întrebări când pot să aflu răspunsul şi singur? Profesoara mea, Maria Ceclan, a fost cea care m-a descoperit şi, într-o primă etapă, m-a “forţat” să merg la olimpiadă într-a 10-a. Îi sunt recunoscător şi astăzi pentru asta, fiindcă singur nu cunoşteam biologia care, se pare că îmi defineşte viitorul.

– Ar mai trebui ceva menţionat?

Nu cred… that’s all about me.

(Dar e modest. Normal că mai erau lucruri de menţionat. Însă s-a lăsat cu o promisiune de ieşit la o bere şi chiar sper să am timp să mă mai întâlnesc cu el. E ceva extraordinar să meri la Internaţională. Oamenii ca Robert te fac să te întrebi: cum e să fii în pielea lui?

Încă o dată felicitările mele şi mă bucur că a fost vorba de un turdean 🙂 Să sperăm că România îl va ispiti să vină înapoi pentru că România are cu siguranţă nevoie de elite).

– Bravo, Robert! şi mersi mult pentru timpul acordat.

(Sursa: Zuzu Concept, http://www.zuzu-concept.com)

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj pe Whatsapp 0744694876
awe infra
ubitech
viamso
Abonează-te
Anunță-mă de
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Abonează-te la site-ul de știri prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest site de știri și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.
Astfel, alegi ce să citești, când să citești și nu ratezi nimic care ar putea fi important pentru tine!

Alătură-te celorlalți 74 de abonați.

transilvania impact

restaurant potaissa

ca aries turda

Ultimele articole: