Dacă arunci o privire peste rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta de la fizică, observi următorul lucru: din 32 de note de 10 din tot judeţul Cluj, 27 sunt ale elevilor de la Liceul Teoretic „Pavel Dan” din Câmpia Turzii.

Dincolo de laudele pe care le merită elevii, se află omul care a muncit alături de ei pentru a atinge această performanţă: Ovidiu Deoanca.

Ovidiu Deoanca a intrat în învăţământ în 1997. A predat 2 ani la Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu”, apoi s-a mutat Liceul Teoretic „Pavel Dan” unde predă cu pasiune şi în ziua de azi.

„Îmi place enorm de mult meseria pe care o practic. Cred că e lucrul care mă face să continui”, declară tânărul profesor. Însă tânăr cum e el, îşi face meseria cu dedicaţie şi profesionalism: „Privind în urmă pot spune că acest an a fost cel mai profitabil în note de 10 la fizică. Şi dacă mă gândesc bine, în ultimii zece ani am tot progresat. Rezultate mai bune decât anul acesta nu ştiu dacă o să mai vedem”.

Metoda e simplă şi nu e un secret: „În primul rând trebuie să te faci plăcut elevului. Dacă elevul nu te place, sunt slabe şanse să-i placă şi materia pe care o predai”.

Şi domnul profesor ştie să se facă iubit de elevi. Glumeşte cu ei la ore, povesteşte în pauze cu ei, se implică în competiţiile sportive ale şcolii şi îşi scoate elevii la cabană chiar dacă nu le e diriginte.

Un profesor iubit de elevi

Ovidiu Deoanca nu uită însă că e în primul rând profesor: „Acord o atenţie deosebită elevilor ce se confruntă cu bacalaureatul şi-mi dau toată silinţa să aibă rezultate cât mai bune la examen. Le fac planşe cu materia structurată, apoi după ce le-o explic logic, îi pun s-o înveţe pe bucăţi. Îi testez zilnic. Deasemenea îi grupez în echipe pentru rezolvarea variantelor care vin de la minister. În fiecare an, prin luna aprilie, elevii aveau deja rezolvate toate subiectele”.

„Am avut norocul ca Ovidiu Deoanca să-mi fie diriginte”, ne-a declarat Camelia, o fostă elevă. „Întotdeauna l-am admirat  pentru metoda sa de predare şi m-am bucurat că am avut un diriginte care chiar ne-a purtat de grijă”, spune ea.

Profesorul Deoanca priveşte nostalgic în urmă: „Uneori când mă mai uit peste fotografiile generaţiilor trecute, devin nostalgic gândindu-mă ce clipe frumoase am avut cu fiecare clasă. Însă obiectivul cu care încep fiecare an este să scot din nimic o clasă mai bună la fizică cu care să am amintiri plăcute”.

Într-o ţară în care se pare că e nevoie mai mult de tinichigii şi ospatari, profesori ca Ovidiu Deoanca încearcă să-şi facă meseria cu plăcere, chiar dacă în ultima vreme asistăm la „reforme” fără niciun rost în învăţământ.

Şi dacă fiecare ar face în ţara asta ce a fost învăţat să facă, atunci poate am putea progresa fără să mai aşteptăm milă din afară.