Scrie un comentariu

geluflorea opinie

Înfrângerea drastică de la FC Porto, din Cupa EHF, suferită de echipa de handbal Potaissa Turda, mi-a creat o senzație paradoxală. Dincolo de mâhnirea unui asemenea rezultat, de incapacitatea de a răspunde la întrebarea ”cum a fost posibil” sau de umilința trăită, cunoscând toată construcția asta făcută cu migală în ani de zile, dacă până acum am spus de multe ori că e prea mult să ne gândim la un titlu de campioni, acum am început să cred în acest vis!

 

Evident, vă întrebați: de ce?!

Pentru că știu că nu există învingător care să nu-și fi lins rănile niciodată! Un film, văzut cu mulți, mulți ani în urmă, îmi amintește de un lup, șef de haită, care avea o cicatrice. Pentru că nu poți ajunge în vârf, dacă nu ai un semn al zbaterii tale, o cicatrice care să-ți amintească că poate ai pierdut o bătălie, că poate ai fost lovit, poate chiar umilit, dar că modul în care te raportezi azi la acel moment reprezintă diferența între un lup oarecare din haită și lupul șef de haită (masculul alfa).

Pentru handbaliștii de la Potaissa Turda, jocul de la FC Porto va rămâne o cicatrice imposibil de îndepărtat vreodată. Dar nici nu contează asta! Contează ca după ce ne lingem rănile, să ne ridicăm semeți și să arătăm o cu totul altă față! Nu contează rezultatul de sâmbătă, ci atitudinea! Știu, nu e ușor. Nimeni nu spune asta! Dar mai știu că nu există învingător care să nu-și fi lins rănile vreodată! Poate, tocmai acea simbioză dintre salivă și sângele umilinței poate duce la minunea renașterii unei echipe mult mai întărită...

Iar noi, cei din tribune, vom fi sâmbătă acolo pentru a le arăta că au pe cine se sprijini în lupta asta supremă, cu tine însuți, cu propriile limite, cu propria renaștere...

Acum 7 ani, scriam despre debutul echipei în prima ligă de handbal (textul integral AICI), despre o viziune a mea referitor la ceea ce va deveni sala Barițiu.

Am să redau esența, cu precizarea că am tăiat câteva cuvinte, actualizându-le la momentul 2018:

Teoretic, n-avem nici o şansă. Specialiştii susţin la unison că diferenţa e prea mare pentru ca Potaissa să spere la o victorie. Cei de la Suceava Porto au ajuns de azi la Turda şi nici nu concep ca mâine, după 60 de minute de joc, să nu termine victorioşi. Cu alte cuvinte: Potaissa Turda n-are nici o şansă!

Însă, nimeni nu ţine cont DE TINE! Da, DE TINE! De spectatorul turdean care mâine sâmbătă vei fi în sala de la "Bariţiu", pentru a demonstra că ŞTIM să ne respectăm valorile, că ŞTIM să fim alături de ei şi ŞTIM să-i purtăm spre o victorie care, acum, pare imposibilă. Şi, într-un fel, e adevărat... Băieţii lui Horaţiu Gal au nevoie de TINE! Te cheamă să-i ajuţi, pentru că fără TINE, spectatorul turdean care-i poţi purta spre marea victorie, susţinându-i frenetic pe durata celor 60 de minute de luptă între cele două semicercuri, n-au nici o şansă!

Ei te-au chemat... Te roagă chiar... Acum, de TINE depinde dacă vei  fi în sală, să te vadă alături de ei.

Şi fii sigur de un lucru: dacă TU vei fi în sală, putem scrie istorie! 

(...)

Te mai întrebi dacă vorbesc de TINE sau nu?! Da, da... De tine vorbesc! Nu te mai tot mira cum de am ştiut că încă mai eziţi dacă să fi mâine prezent în sala "Bariţiu", pentru a susţine echipa de handbal, sau nu... E nevoie de fiecare... Iar ÎMPREUNĂ, noi cei din tribună şi EI cei din teren, putem face un meci mare! Mare!!! Mă auzi?!

Ah, să nu uit: băieţii se vor uita în tribună după TINE, mâine sâmbătă, la ora 18.00, când începe meciul! Şi-ţi garantez că, pentru TINE, special pentru TINE, îşi vor uni cu toţii mâinile pentru a striga din toţi rărunchii lor: TURDA! Iar de acolo încolo, va începe nebunia... O nebunie pe care sucevenii portughezii le-o vor povesti copiilor, nepoţilor, iar aceştia nepoţilor şi nepoţilor lor:

"A fost odată un loc, în care s-a produs un miracol... A fost ceva nemaivăzut, nemaipovestit şi nemaiîntâlnit în lumea asta! Fiecare jucător purta în el puterea a zeci de spectatori enigmatici, care ştiau taina simbiozei dintre public şi jucători. Pentru 60 de minute, acel loc a devenit unic, în spaţiu şi timp. Nu întreba cine a învins, pentru că învingătorii nu puteau fi numai unii! Închipuieţi că am jucat 7 contra la câteva sute plus 7! Cum poţi să câştigi în condiţiile astea?!"...

Te aştept să fi mâine sâmbătă EROUL acestei poveşti. Pentru că povestea nu ar exista fără TINE!

Acest text a fost scris acum 7 ani... Suficient cât să ne dăm seama că asta a fost realitatea, an după an! E suficient să-ți aduci aminte câte bucurii am trăit împreună în acea sală, spectatori și jucători deopotrivă, de câte ori ne-am bucurat, învingând adversari mult mai bine cotați, știind că acolo, în sala aia micuță, am trăit sentimentul invincibilității de atât de multe ori, încât a devenit o obișnuință...

Pentru toate acele momente, te aștept sâmbătă la sală!

Crede-mă, va merita!

Se încarcă comentariul... Comentariul va fi reîmprospătat ulterior 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune ceva aici...
Log in with ( Te înregistrezi pe site? )
sau postează ca vizitator